Despre carte: 1959 / „S-a întins în pat și vântul a suflat pe fereastră, i-a atins urechile și buzele întredeschise și i-a șoptit ceva. în somnul lui. Părea că vântul timpului a suflat din peșterile delfice pentru a-i spune tot ce ar trebui spus despre ieri, azi și mâine. Undeva, în adâncul ființei sale, răsunau uneori voci - una, două sau zece, sau poate că toată rasa umană vorbea, dar cuvintele care îi cădeau de pe buzele lui erau aceleași: „Uite, uite, am câștigat!” în vis, el, ei, mulți s-au repezit deodată în sus și au zburat. O mare de aer caldă și blândă se întindea sub el și el înota, surprins și neîncrezător.…»